sâmbătă, 11 decembrie 2010

De ce speram ?

Sper…dar…
Am ajuns sa inteleg destul de tarziu ca viata merita traita, insa niciodata nu-i tarziu sa iubesti, sa iti dovedesti ca poti  iubi.
 A fost de ajuns doar o privire, atunci cand noi ne-am intalnit si parca ne stiam de-o viata si inimile au tresarit, iar tu m-ai incurajat iar eu am stiut ca incepe un vis din care niciodata amandoi nu am vrea sa ne trezim. Iti multumesc tie iubire pentru dragostea ta...ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta poveste de dragoste. Acum traiesc din amintiri, vise si sperante...atat mai am ! Inima mea a fost udata de lacrimile suferintei. Tot ce stiu este ca tu reprezinti tot ce e mai bun in mine, un mic ideal de bunatate si frumusete. Dragostea este o dulce iluzie ce se naste din lumina razelor de luna, caldura pamantului si lacrimile norilor. Fiecare gand al meu catre tine...se va lasa usor din mine, va pleca in zari si va lasa in urma un soare ce-o sa spuna :"a fost un vis frumos si va ramane un vis frumos, uitat de vremri, uitat de noi". Nu mint cand iti spun ca te iubesc, nu mint cand iti spun ca imi lipsesc vorbele tale dulci, tandretea ta, dragostea ta, tot ceea ce esti tu. Mi-ai fost cantecul ce ma adormea noaptea, vocea ce-mi mangaia tristetea, vantul ce-mi invaluia corpul, dar… nu ai fost decat un vis. Dragostea ta ma face sa ma topesc ca o bucata de gheata in a ta palma de foc si sa ma inalt fara aripi spre luna.
Pentru mine esti mai scumpa ca aerul pe care il respir, esti mai presus de propria mea persoana si nu iti voi putea explica niciodata, nici prin mii de cuvinte cat de mult te iubesc. Tu esti amintirea vesnica a mintii mele, tu ai reusit sa patrunzi in intunericul sufletului meu trezind scanteia iubirii, o iubire ce credeam odata ca nu exista cu adevarat. As vrea sa tip, dar nu are rost, as vrea sa plang dar nu mai am lacrimi..., te vad, dar totusi nu existi, te simt aproape dar visez, cred ca te tin in brate, dar tu nu esti aici. Am crezut in dragostea noastra, am crezut in noi, mi-am dorit sa-ti ofer universul, poate mi-am dorit prea mult … ! Poate nu ti-ai dorit tu. Dragostea ta a plecat la fel cum a venit, brusc si pe furis..., furandu-mi o parte din suflet. Am crezut in tine, in dragostea ta...,iar acum inima ma doare si sufletul imi plange. Iti multumesc ca ai fost un inger si mai ales iti multumesc pentru zilele fermecate impreuna cu tine.
Si totusi sper… Insusi existenta ta imi da speranta.

Te iubesc !

4 comentarii:

  1. Binecuvintati sunteti de bunul Dumnezeu ,veti trece si peste acest hop si veti fi mai puternici .

    RăspundețiȘtergere
  2. Intotdeauna credinta ne-a luminat inimile. Din ce am citit mai sus, am impresia ca incepi sa cedezi. Nici nu ma mir, la ce am citit aici esti ravasit si suferi enorm. NU stiu daca ai incercat tot ce era de incercat dar e clar ca viat merge inainte.
    Oricum iti doresc ca dorintele tale sa prinda viata

    RăspundețiȘtergere
  3. Suferi ca prostu, femeile sunt tot femei e plin de ele pe strazi, cautati frateeee una care sa te aprecieze asa cum esti nu mai tot plange aiurea ca nu merita.

    hai sa ai baftoc !!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat de simpla e viata pentru uni... pfff !

    RăspundețiȘtergere