Nici macar cand drumul se incrucisa, se apleca, se lupta cu sine, devenea patrat si apoi rotund, redundant si totusi mereu nou, doar pentru a lua foc clipe mai tarziu.
N-am lasat niciodata harta din maini.
Nici cand pasii au devenit batai de tobe prevestind razboiul, macelul dintre ei si drum, lupta cu sine, cu ziduri, cu bucati de poteca devenite arme.
N-am lasat niciodata harta din maini.
Nici cand mainile m-au parasit, zburand cu harta fluturanda peste drumul care ardea ca o poveste pe care nu am uitat-o niciodata.
N-am lasat niciodata harta din maini.
Acesta mi-e destinul...
