Familia mea

Nu stiu ce inseamna familia pentru voi, dar stiu ca pentru mine familia mea a avut intotdeauna un rol foarte important si mi-a fost principala sursa de energie atunci cand am trecut prin perioade mai dificile. Asa ca m-am hotarat sa nu va vorbesc despre mine, despre munca mea, despre prietenii mei sau despre pasiunile mele, ci despre familia mea, despre oamenii care inseamna cel mai mult pentru mine.

Si daca tot vorbesc de familia mea cred ca este normal sa incep cu primii oameni cu care “am facut cunostinta” atunci cand m-am nascut si anume parintii mei – cei mai buni parinti din lume. Inca din copilarie am fost mandru de ei deoarece erau oameni buni si cinstiti, care reuseau sa se faca respectati de catre toti cei cu care intrau in contact si vreau sa va spun ca nici pana in ziua de azi nu am auzit pe cineva care sa-i vorbeasca de rau. Intelectuali fiind, mi-au oferit o educatie solida, si asta nu doar in cei “sapte ani de acasa”, ci si dupa ce am pasit pragul scolii si trebuie sa recunosc ca o mare parte din tot ceea ce am realizat li se datoreaza lor; le sunt recunoscator pentru acest lucru, dar si pentru faptul ca, desi ei au pus intotdeauna invatatura pe primul loc, au resit sa faca in asa fel incat sa ma lase totusi sa ma bucur de copilarie.

Nu pot spune ca relatiile dintre mine si familia mea au fost intotdeauna excelente si asta in primul rand datorita diferentelor de mentalitate; ei au fost intotdeauna mai conservatori si au pus pe primul plan valorile clasice (sa termini o scoala, sa ai un servici stabil, sa iti intemeiezi o familie), pe cand eu am fost de cand ma stiu mai deschis la schimbari si am preferat un alt stil de viata. Insa odata cu trecerea timpului aceste probleme s-au rezolvat, eu am inteles ca ma iubesc foarte mult si ca nu imi vor decat binele.

Timpul a trecut, iar eu m-am facut mare. Intr-o zi m-am indragostit de o fata, o fata cu care mai tarziu m-am si casatorit, am avut un copil superb, dar relatia noastra nu a mers si astfel am divortat. Si totusi familia mea crescuse cu un membru, fetita mea Bianca.

Apoi au venit ce-i mai frumosi ani din viata mea, mi-am intalnit jumatatea, iubirea vietii mele. Dupa un timp  iubirea noastra a fost totala si casatoria nu a facut decat sa implineasca destinul ce ne-a adus impreuna.
Atunci am realizat ca familia mea s-a  intregit. Ajunsesem  sa am  familia pe care mi-am dorit-o.

Sotia mea, Alina, este ceea ce uni ar numi, un inger pe pamant, iar eu stiu ca am intalnit-o pentru a-i calauzii pasii , pentru a o iubi si a o respecta. Odata cu  Alina au mai intrat in familia mea si parintii ei, sora si fratele, apoi a venit si primul nepotel... "baiatul meu" (cum il alint eu) Cu totii reprezinta familia mea.
Stiu ca au fot  si momente  mai putin placute, stiu ca "nepasarea"  de care va vorbeam intr-un alt post m-a facut sa ranesc, dar acum realizez cat de importanta e familia.

Anul acesta familia mea s-a redus cu un membru, tatal meu, dumnezeu sa-l odihneasca in ceruri. Ah, tatal meu, cel care ne-a iubit, certat si iertat deodata.  Un om bun, echilibrat si de la care am invatat tot ce stiu.

A fost omul care ne-a iubit pe toti, neconditionat. A fost primul care a inteles ca Sotia mea Alina, este  jumatatea mea si  a fost primul care ne-a dat binecuvantarea. Iti multumesc tata ! Iti multumeste si Alina (stiu ca o face in sinea ei) iti multumeste pentru iubirea ce i-ai purtat-o pentru mandria  pe care ai avut-o atunci cand mi-a devenit sotie. Alina a fost, este si va fi mereu, "actrita ta draga" !

Am uitat cate de norocos eram ca am o familie aproape, aici langa mine si sotia mea, regret nespus ca am uitat ca am o familie mare si ca fiecare conteaza , fiecare are loc in inima mea.

Va iubesc pe toti...Familia mea ! Dar mai presus de orice Te iubesc pe tine, Alina, sotia mea.