Nu-mi pot nega trecutul... Dar trebuie sa traiesc in prezent.
Si totusi... am revenit...si totusi am facut asta pentru ca asa cum am spus mai sus: Nu-mi pot nega trecutul, aminitirile, viata. Sunt mult prea demn ca sa ma ascund intr-un balon de sapun, sa bag capul in pamant ca un strut :) si sa ma fac ca am uitat cea mai frumoasa parte a vietii mele.
Insa... insa viata merge inainte, iar placerea de a scrie si de a gandi face parte din mine, din sufletul meu.
Nu stiu ce sa mai zic asa... ca la un nou inceput, dar ceea ce voi posta aici va face parte din noua mea viata.
Am prieteni, prieteni adevarati (nu prefacuti), prieteni care mi-au demonstrat ca tin la mine, si le multumesc pentru tot, pentru ca exista, pentru ca sunt ei si nu altii.
