Iubesc un suflet pustiu...

Nu mai vreau sa plang...
Nu mai vreau sa sufar..
Nu mai pot sa plang...
Nu mai pot sa sufar...

 

Sarbatoarea Craciunului

Se apropie Sarbatorile de iarna si emotia din sufletele noastre va atinge cote maxime. Caldura Craciunului ne va cuprinde si dorinta de a fi langa persoanele dragi noua este mai accentuata ca niciodata. Fulgii de nea, zurgalaii, Mos Craciun si Anul Nou, toate acestea creaza o atmosfera de basm, iar cu totii ne simtim ca niste printi si printese in aceasta lume de poveste.
De Craciun este bine sa fim toti cu sufletul curat, sa nu existe in inima noastra nici un pic de ura, sa ne rugam

cu toti la bunul Dumnezeu sa ne de-a sanatate, bucurii, multa fericire alaturi de ce-i dragi.

Despre Craciun

Data de 25 decembrie semnifica pentru crestinatate sarbatoarea  Nasterii Domnului, sau a Craciunului. Biserica bizantina situeaza aceasta sarbatoare ca importanta, dupa cea de Paste si de Rusalii. Pentru romani, Craciunul este una dintre cele mai mari sarbatori ale anului, prilej de a petrece cu bucurie cateva clipe fericite alaturi de familie si cei apropiati, prilej de a-si face bilantul unui an trecut si sperante pentru cel ce va veni!

Legenda  Craciunului

Legenda Craciunului, adica a Nasterii Mantuitorului, este povestea Mariei (cea care a fost aleasa sa-l aduca pe lume pe Isus), si a lui Iosif, care colinda din casa in casa, cautand un loc de popas pentru ca Maria sa poata naste.  Cei doi ajung intr-un tarziu la Craciun si Craciunoaia, care le ofera gazduire in ieslea vitelor. Ajutata de Craciunoaia, Maria il aduce aici pe lume pe pruncul Isus.
Nasterea sa fusese deja prevestita de profeti si anticipata de o serie de miracole. Astfel, steaua care se iveste pe cer cu acest prilej ii vesteste si ii calauzeste pe magi la locul nasterii lui Mesia.

Obiceiuri de Craciun
Aproape la fel, peste tot in lume, traditiile de Craciun au suferit totusi unele modificari pe anumite meleaguri, semnificatia fiind insa aceeasi. Astfel, colindatul care a ramas ca obicei de Craciun are drept scop tocmai acela de a anunta tuturor vestea cea mare a nasterii lui Isus.
Colindele, cantece ale caror origini, se pierd in timp, oglindesc diferitele evenimente care au avut loc cu acest prilej. Ele povestesc despre locul nasterii lui Isus, despre steaua care a anuntat nasterea sa, despre cei trei magi, despre atmosfera feerica a noptii de Craciun, despre frumusetea bradului impodobit,  sau contin urari de sanatate si prosperitate pentru gazde, evocand o atmosfera de sarbatoare, pace si bucurie.
In afara celor al caror autori s-au pierdut, chiar si compozitori consacrati au compus colinde dedicate acestei sarbatori, care au devenit deosebit de cunoscute.

Steaua purtata de colindatori, alt obicei de Craciun, este simbolul celei de pe cer care a anuntat, de asemenea nasterea Mantuitorului.
Exista o traditie nu numai in privinta colindatului, dar chiar si in privinta bucatelor care se pregatesc pentru a se pune pe masa cu aceasta ocazie. Astfel, la acest eveniment nu lipsesc niciodata carnatii, toba, caltabosul, sarmalele, raciturile sau cozonacul. Toate aceste pregatiri marcheaza respectul si importanta acordata sarbatorii pe meleagurile noastre.

Dialog cu sufletul...

Am inteles la un moment dat trairile si suferintele ei. Am realizat ca sufletu-i era macinat in fiecare zi si totusi incerc sa inteleg prezentul.
Cam asta ar fi discutia dintre un om minunat si sufletul ei !

...
E noapte. Luna e de partea mea. Mi-a alungat lumina numai pentru a ma ascunde de privirile lor. De privirile fiecaruia dintre voi care cauta sa inteleaga de ce ma port asa. Am ramas numai o marioneta fara sfori atarnata asupra prapastiei dintre visele si cuvintele mele. Creionul se impiedica acum de marginile cuvintelor si se avanta netamator in amintirea ta. Vreau sa vorbesc cu sufletul meu.

SUFLETULE, MA AUZI? Raspunde-mi!

-De ce ai facut asta?

- Deci inca esti aici. Ai fost mereu. Norii astia trasparenti din inima mea te-au ascuns foarte bine. Sunt bolnava! Sufar. Amintirea lui inca imi trimite picaturi acide in suflet.

-Decizia ta LOGICA ne-a condamnat pe amandoua la fuga asta prin spuma visului. Acum intelegi de ce te rugam sa lupti? Sa lupti, sa iubesti. Mai tii minte momentele in care te priveai stinghera in oglinda si imi vorbeai despre el? Despre buzele lui, despre saruturile lui, despre imbratisarile lui, despre fiinta si greselile lui. Destinul v-a decis iubirea. Cea mai frumoasa noapte din viata ta ? Mai ti minte momentele de fericire maxima, trairile voastre  , intensitatea iubirii... mai ti minte ?

- Dar m-a mintit! Si acum simt cum dirijeaza furtuna din interiorul meu. De ce m-a mintit? De ce a facut-o?Pentru ce a facut-o ? Ce i-a lipsit ? I-am oferit totul ! ...

- Vreau sa iti amintesti...

- Nu, acum nu am nevoie de amintiri….sunt mult prea ascunse ca sa le aduci la suprafata.

Nu vezi, suflet al meu ? Ploua….si cerul asta plange pentru mine. Daca cerul se inchide ? Imi raman doar sunete ce imbratiseaza linistea. Imi dispare prin aer melodia noastra…melodia pe care zburam…m-ai lasat sa reflectez asupra unei bucati de lumina….de ce m-ai lasat in intuneric ? Acum sunt singura ? Sunt un suflet singur ? Visul meu, speranta mea……unde esti?
RASPUNDE-MI!

-Cand te tinea in brate... adu-ti aminte. Da asa, si acum ti se cutremura fiinta. Rasuflarea lui, mangaierea lui , joaca lui prin parul tau…. Dupa gheata fulgilor de nea , dragostea v-a reincalzit sufletele. Iti dai seama ? Atunci nu erati numai 2 simpli indragostiti! Erati doi copii ai lumii, doi nori ai pamantului, doua flacari ale oceanelor. Voi ati facut dragoste si ati remodelat o lume. Cu fiecare sarut ai dat nastere unei noi vieti, cu fiecare stangere in brate, ai readus impreuna iubiri rupte de timp. …

-Nu intelegi! Daca acum ar veni in fata mea…..l-as vedea ca pe o amintire. Nimic mai mult. NU IL MAI IUBESC! NU IL MAI VREAU IN VIATA MEA!

-Te contrazici. Ii cautai insetata privirea in fiecare seara. Ai alergat dupa vorbele lui si ii cerseai imbratisarea asa cum florile cersesc mangaierea razelor. Si acum regreti.....oare te crezi capabila sa continui drumul asta fara el alaturi? Ai sa incerci un mers prin durere…

-Da ma doare ca nu il mai am alaturi….ochii mei au sa se joace pustii in noapte…nu vor mai avea pe cine sa contempleze. Stii? M-am simtit aruncata in lava unei amintiri, …..de fapt, gresesc. Ma simt de parca as fi o papusa de apa sustinuta de speranta in gura unui vulcan…

-Si atunci de ce faci asa? acum crezi ca vei mai avea cui sa ii daruiesti bratele tale? crezi ca va mai exista cineva ca el caruia sa ii spui: "te iubesc"( sa graim amandoi odata : eu si tu printr-o singura voce). Te-a mintit, da e adevarat, dar acum nu te doare cand te gandesti ca imbratisarile lui, iubirea ce ti-o purta vor ajunge ... nimic...neant sau poate ca intr-o zi va uita caldura  trupului tau, bucuria de a te privii ? Vei plange dupa zilele si noptile acelea aduse la viata numai de bucuria dragostei ce ti-o purta...vei plange dupa momentele in care iti soptea dimineata ca esti frumoasa,"ca esti frumoasa ...ca esti comoara lui".....lacrimile tale vor uda perna dupa perna cand vei intoarce spatele in pat, in fata cearceafului rece.

-Da dar….

- Te simti capabila sa lupti pentru iubire...pentru zilele astea care v-au fost promise, sa lupti cu viata ta pentru fericirea lui.

-Mi-e teama, nu il mai pot vedea decat ca pe un simplu .. baiat

-Il vezi ca pe acel baiat, acea inspiratie care ti-a promis ca iti va darui lumea. Ti-a promis ca isi va dirija lumea prin ochii tai. De ce sa nu il vrei cand l-ai cautat atata timp? De ce sa il vezi doar ca pe un simplu baiat atunci cand el a fost cel ce a incercat sa-ti ofere totul, cel care te-a iubit neconditionat, ai fost mereu scanteia inimii lui. Ai uitat oare ? Ai uitat clipele ? Ai uitat fericirea care ti-a daruit-o prin insasi bunatatea sufletului lui ? Ai uitat daruirea de care a dat dovada ? Nu trebuie sa-ti inoculezi amintirile, nu trebuie sa tragi deasupra inimii copertina fatarniciei. Priveste viata...intelege iubirea si te vei intelege pe tine insusti. Nu te lasa prada gandurilor negre, pornite din  nesuferinta unora. Simte si traieste, priveste in ansamblu. Un baiat, zici ? NU, tu nu esti stapana mea, eu sunt SUFLETUL TAU, dar nu sclavul tau... 

-Cum? Tu nu intelegi…esti pur si simplu visul, speranta mea…nu intelegi …. Nu mai vreau sa sufar ! Vreau sa fiu libera !

-Exact ! iubirea niciodata nu isi permite luxul de a avea pareri de rau....asculta-ma! Lasa-ma sa te conduc prin ceata ce s-a ridicat pe strazile inimii tale. Lasa-ma sa iti aprind fiecare speranta....

-Voi fi dezamagita!.Imi vine sa te ascult si sa strig de dor in zori iar soaptele mele sa ii mangaie urechea, atingerea mea sa ii dezmiarda iarasi pielea. Sa uit durerea sfaiesitoare cand voi da de privirea lui ce ma va face sa ma pierd in el ca un copil cand isi pierde mama , si intind mana spre el si apucand-o pe a lui sa ma urce iar printe noi dar poate e prea tarziu?

-Ce copil esti!  Tie ti-a daruit zambete... tie ti-a daruit prezentul si viitorul... Tie ti-a daruit soarele, pentru tine a strigat, pentru tine a mutat muntii...

-Si viata asta nu a fost decat amintire…

-Si totusi....cerul plange odata cu ochii tai. Esti doar un copil ce alearga pe strazi intunecoase. Te temi de intuneric. Esti un pelerin pe plaja din sufletul lui. Nu te poti teme. Iubirea e un izvor continuu de lumina. umple-i fiecare iluzie de adevar, daruieste-i dulceata unei regasiri. Tine-l de mana si simte-i caldura. Arunca in marea involburata vechile lui trairi! Ce conteaza ca a regasit parte din ele in tine? Important este ca tu nu vei fi niciodata parte din ele. Tu esti in schimb proiectie a lui in iubire. Tu esti valul care readuce epava la suprafata si scufunda acele barci vechi. Tu esti lumea lui.....tu ii esti bucuria, zambetul,visul,suferinta) tu ii esti acel TOT cand isi dezice nimicul lui.

-Si totusi nu stiu sa il iubesc. Sunt o oarba pe o carare distrusa de caderea muntilor…

-Dar iti multumesc sufletule…..ca mi-ai readus amintirea, acum il inteleg, si stiu cum sa traiesc cu el.

Rabdarea...Timpul... Dragostea

Rabdarea...

Se spune ca iubirea ar trebui sa ne fie alaturi la bine si la greu. Dar e absolut evident ca la bine, dragostea e cumva mai seducatoare, mai intelegatoare, mai lesne de trait. La greu, te face sa iti calci pe instinctul de conservare si sa te gandesti mai intai la tine. Cand dai de greul celuilalt te inspaimanti si uiti binele. Ceea ce e teribil de greu, aproape imposibil si grozav de consumptiv.

Am facut azi curatenie in desagii de rabdare si m-am intrebat sincer daca imi vor ajunge. Daca voi accepta vreodata definitiv si irevocabil sa recunosc ca nu am dreptate atunci cand stiu sigur ca am. Daca voi accepta langa mine femeia despre care stiu ca nu ma iubeste neconditionat, asa cum am visat intotdeauna ca m-ar adora, femeia care imi cunoaste defectele si mi le reproseaza ocazional. Daca voi accepta sa sufar in tacere si sa-mi ascund frustrarile datorate altora. Daca voi accepta lipsa de comunicare. Daca voi accepta lipsa sentimentelor expresive. Daca voi mai lasa sa treaca peste mine anii.
 Ei bine, calculele mele m-au adus undeva pe la limita. Asadar, s-ar putea sa reusesc sau nu. Nu stiu ! E ciudat dar rabdarea te consuma, iti usca sufletul. Nu rabdarea din dragoste ci rabdarea datorata inconsistentei sentimentelor. E greu si trebuie sa faci mereu diferenta  intre ele, e greu si trebuie sa fi cinvins ca vrei sa faci asta...

Timpul...

Timpul are rabdare cu oamenii... oare noi cata rabdare avem cu el ? Cata rabdare avem sa asteptam momentul perfect, omul perfect, clipa perfecta ? Cat sa astepti decizii, hotarari...cat sa astepti o dragoste  ratacita ? 

Dragostea...

Si atunci gandesc ca o dragoste imperfecta, dar reala, este de preferat unei iubiri al carei unic cusur este inexistenta. 

Si totusi... iubirea inseamna... Rabdare...Timp... si multa Dragoste. Si cand dragostea vorbeste, parca tot pamantu e mut.

Trairi...sentimente

E iarasi iarna. Si poate ca si in sufletul tau e la fel. Nu stiu. Oricum, eu m-am ascuns in flori de gheata
si te privesc in tacere cum te stingi ca o lumanare la geam....
Ochi-mi acoperiti de zapada incep sa planga. Fire de apa isi croiesc drum spre talpile tale.
Intr-o zi vei apasa nervoasa baltile in care m-am scurs si-ti vei uda picioarele. Apoi te vei incalzi ... pana cand in aer va fi abur si atunci iti vei aminti…cum timpul a trecut... ca un pendul ratacit.
Dragostea priveste un om plangand in petale, disperat sa-si arate lacrimile oricui...