De ce iubim ?

S-au vorbit atatea de iubire, s-au scris  romane, s-au facut filme...si totusi niciodata nu e de ajuns. Iubirea e infinita, iubierea este ca ADN-ul omului, niciuna nu seamna cu cealalta. In cele ce urmeaza as vrea sa va spun povestea iubirii mele...
 Se spune ca marile povesti de dragoste isi au marile lor inceputuri. Povestea mea de iubire nu incepe cu “a fost odata”, ci ia nastere, fierbe si se degaja simplu intr-o frumoasa seara de iulie, in gara, pe un peron, vaznd un inger. Da, am descoperit stupefiat ce este iubirea intr-o seara de iulie. Am incercat sa-i dau o forma. Mi-am dat seama ca nu o pot surprinde in cuvinte, nu pot spune ce este iubirea, pot spune doar cum este. Si este dureros de minunata!... Atat de minunata ca brusc tu nu mai esti tu, ea devine parte din tine, din fiinta ta, parte din univers. Iar tu o porti mai departe in gandurile tale, in inima ta, in faptele tale.. Treptat, surasul ei devine parte din zambetul tau, respiratia ei - parte din oxigenul tau. Ea devine tu!
Am cautat atunci sa aflu motivul, uitand ca pierd magia clipei... De ce, de ce? De ce o iubesc? Sa fi fost soapta dulce a glasului ei, sa fi fost gesturile delicate facute din varful degetelor, sa fi fost privirea pierduta a  celestilor ochi sau zambetul fugar din coltul buzelor ce m-au determinat sa o iubesc? Sa fi fost exuberanta tinereasca pe care o degaja fiinta ei, sa fi fost melancolia de care este cuprinsa uneori, personalitatea ei atat de puternica, bucuria de a se infrupta din micile evenimente cotidiene sau copilul din ea ? M-am gandit ca asa-zisa vina o poarta magia sublima ce o degaja, inselandu-ma inca o data, am aflat si raspunsul: tot simplu, dar ucigator de dureros, intr-o seara de iulie, seara iubirii noastre. O iubesc pentru ca ea este ...ea.
La fel de simplu, intr-o seara de decembrie, am aflat ca nu sunt nici primul si nici ultimul dintre pamanteni animat de focul dragostei. Abia atunci am putut spune pentru prima oara ca am inteles iubirea adevarata. Fara sa ma mai intreb de ce o iubesc! Am aflat ca iubirea inseamna explozie de fericire, iubirea este sirul lacrimilor prelinse pe obraz, este durerea inabusitoare din suflet, este suferinta, este dor, este speranta plecata si revenita pe pamant. Este fiinta ei... care este lumea ta. Suntem noi …doar noi si povestea noastra de dragoste.

Octavian Paler spunea foarte frumos:

"Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea."