M-am gandit ca incepand cu acest post sa retraiesc momentele vietii mele, dar nu cele plictisitoare, uzuale sau de notorietate. Pur si simplu voi vorbi de deciziile care mi-au influentat cursul vietii si felul in care am facut-o
Pentru a-mi fi mai usor si pentru a fi mai bine inteles voi incepe invers, incepand cu recentul si mergand apoi pe firul vietii inapoi.
Intotdeauna cand am decis sa fac o schimbare in viata mea, deciziile au fost grele, dar vointa a fost mereu factorul meu determinant. Sa nu credeti ca atunci cand vrei sa schimbi ceva in viata ta conteaza ce spun oamenii sau nu. Singura persoana care a contat mereu, atunci cand am luat decizii, a fost doar persoana de langa mine, indiferent cine a fost ea, pentru mai putin sau mai mult timp.
Am avut momente in viata, can am luat decizii in momente cruciale si pot spune ca atunci cand am facut asta, am fost impins de vointa.
Poate pare bizar, poate voua vi se va parea ciudat, dar intotdeauna am simtit ca ceea ce trebuie sa fac este destinul meu. Intotdeauna am crezut ca rolul meu pe pamant este unul bine definit, ca voi salva lumea, ca voi fi un erou sau pur si simplu voi fi eroul cuiva.
Insa pana sa devin un erou sau eroul cuiva, am devenit treptat eroul meu. Cum ? Simplu ! Am realizat cateva lucruri in viata cu care m-am mandrit sau pur si simplu mi-am demonstrat mie ca vointa este supremul adevar.
Asa cum ziceam voi incepe cu prezentul si va voi povesti cum
m-am lasat de fumat.
Vointa de a nu mai fuma !
Am inceput sa fumez inca din facultate, ba nu... inainte de a incepe facultatea. Imi aduc aminte, dupa ce am aflat ca intrasem la Facultatea de Istorie-Geografie din Oradea, am plecat in vacanta la verii mei la Simeria. Atunci am facut un lucru pe care l-am regretat apoi. Era anul 1991 si deja incepusera sa apara tot felul de tigari pe piata. Mi-am cumparat atunci primul pachet de tigari, „Vincent”. Acolo la Simeria , fiind departe de casa, am invatat sa trag in piept fumul si pot spune ca acolo a fost momentul cand m-am apucat de fumat.
A urmat apoi perioada in care pe bancile facultatii fiind am simtit
o necesitate din a fuma, alimentata desigur si de importanta care mi-o dadea faptul ca stateam la o cafea si tigara cu colegii. Am fumat mult, uneori fumam si
peste un pachet de tigari pe zi, mai ales in sesiune....
Dar trebuie sa recunosc ca am avut si perioade cand am vrut sa ma las de fumat, cand chiar nu am fumat 1 saptamana, sau zile la rand. NU, nu am avut vointa atunci, a fost doar un imbold de moment si atat, a fost ca rateul unei masini vechi pe care incerci sa o pornesti. Cata infatuare, cata prostie, cat teribilism...
Si totusi, vremea a trecut si nu am bagat in seama cat de rau imi fac tigarile. De ce ? pentru ca am avut mereu o viata agitata, pentru ca imi controlam greutatea si mai faceam sport din cand in cand. Insa in ultimi ani, a disparut si sportul, am luat in greutate si fara sa-mi dau seama fumatul a devenit singura mea „ocupatie”.
Evident ca toate aceste lucruri au concurat si m-au transformat. Simteam cum nu am suflu, simteam ca nu am rezistenta, simteam ca nu ma mai pot concentra. Si totusi, nu am luat masuri, era clar, nu aveam vointa ! NU aveam curaj.
Am ajuns sa alerg 20 de metrii dupa un autobuz si sa simt ca-mi explodeaza plamanii, am ajuns sa urc 3 etaje si sa obosesc. Simteam cum muschii mi se atrofiaza, oboseam mereu, aveam crampe musculare, respiratia neregulata. Am ajuns sa sforai, sa ma ingras, sa devin un ignorant.... Peste asta, din cauza fumatului au inceput si problemele sexuale, evidente. Devenisem o bucata de grasime, cu tigara in gura, un ignorant, unul care nu eram eu.
Atunci am luat o decizie care eu sper ca-mi va marca viata si care mi-o va schimba radical.
Eram plecat in delegatie si intr-o seara lucrand la ceva intr-un birou, departe de galagie, de oameni, de familie...de tot ce inseamna cotitdian si am avut o revelatie. Am stat si analizat ce se intampla cu mine si ce pot sa fac cu viata mea ca sa schimb ceva. In fond a fost momentul cand am hotarat sa-mi schimb atitudinea, sa-mi schimb stilul, sa fac schimbari majore in viata mea.
Desi mai aveam tigari in pachet la ora 23:40 am fumat ultima tigara, iar pachetul in care mai aveam cateva tigari l-am luat...m-am uitat la el...si l-am aruncat in apa !!!!
Ati zice ca mi-a fost greu, ati zice ca m-am simtit rau, ati zice ca am suferit... GRESIT !
Nu am avut nici o remuscare, nu am simtit in 25 de zile (de cand nu fumez) absolut deloc dorinta de a fuma. Pur si simplu nu am avut nevoie de plasturi minune, de medicamente scumpe, de bomboane cu gust de tutun, de doctori, de consiliere psihica... A fost un act de vointa, am avut curajul sa ma lupt cu drogul din mine. Pur si simplu am renuntat la viciu constient si voit.
Si totusi, nu doar vointa de a nu mai fuma m-a determinat sa fac asta. As minti sa spun ca doar nu-mi mai place sa fumez. NU, asa cum ziceam, intotdeauna a contat persoana de langa mine. Am simtit ca daca nu schimb ceva, voi deveni un nimeni. Am simtit ca nu mai am voie sa fiu un ignorant. Si pentru prima oara, dupa mult timp, nu m-am lasat condus de primul impuls (acela de a nu renunta, acela de pofta).
Deci vointa si curajul de a face ceva cu viata voastra este factotul determinant. NU aveti nevoie de ajutor !!! Voi sunteti singurii care decideti !
Va doresc succes !
