Astfel, in afara de cele mai firesti chestii cum ar fi apa, mancare si cafea, iti trebuie un briceag bine ascutit. E util in caz ca vine apocalipsa si, cine stie, totul se transforma din jungla urbana in jungla din aia pe bune, in care trebuie sa te lupti cu liane si monstri.
Apoi, iti trebuie toamna si depresia de toamna, iti trebuie iarna si viscolul ei, vara cu marea si fetitele ei cu fuste scurte :), chiar si primavara cea frumos mirositoare, asta ca sa nu uiti ca esti om intai si nu doar o bucata de creier intre un scaun si un birou. Sa numeri frunzele care cad, sa cada cu zgomot in tine, sa-ti amintesti de vara aia despre care ai crezut ca e prima vara din viata ta si de prima promisiune pe care ai jurat ca nu o sa o incalci pentru ca apoi in alti ani, alte anotimpuri sa-ti inchida gura, mai mult sau mai putin discret. Sa iti amintesti cand singura modalitate de a te distra iarna era sa numeri fulgii de zapada si sa pui pariuri despre gradele din termometru
Iti trebuie sa iti aduci aminte cine ai fost, copilul care erai, prima jucarie pe care ai iubit-o asa mult incat ai inteles ce e iubirea pentru ceva ce e numai al tau. Iti trebuie amintirile pe care le ascunzi sub covor, pentru ca dor. Iti mai trebuie un briceag metaforic pentru ca trebuie sa mai si tai din bube, uneori in carne vie, deseori fara anestezie. Si trebuie sa fii lucid in momentele alea, trebuie sa stii ca ceea ce faci este incredibil de dureros si de gresit, sa stii ca poate sa fie degeaba si in acelasi timp sa fie cel mai mare sacrificiu din viata ta.
Iti trebuie un palton de iarna (si asta chiar imi trebuie :) ) si cineva care sa ti-l puna pe umeri, la fel cum trebuie sa vrei sa iti dai jos paltonul si eventual si pielea de pe tine pentru a le darui persoanei care ti-a pus paltonul pe tine. Iti e necesar un pahar de lapte cald seara, cand stai si iti tragi sufletul dupa o zi in care nu ai fost al tau, nici macar un pic. Ba, mai rau de atat, ai fost al oamenilor care nu te inteleg, nu te cunosc, nu te accepta, doar s-au ciocnit de tine intr-o zi si asta a fost tot.
Si-ti mai trebuie o zi in care sa le asterni cu calm pe o hartie sau pe calculator sau pe ce o fi, la fel cum e necesar poate sa citesti chestiile astea undeva, e necesar sa te intalnesti cu oameni carora sa le povestesti cu calm despre zile in care credeai ca o sa iti dai foc la suflet dupa ce altii au scuipat pe el. Iti e necesar sa fii confuz, sa nu fii sigur, sa fii absurd, sa gresesti si sa fii relativ dus cu capul. Pentru ca altfel degeaba tot, nu stiu cum sa o expun mai plastic. Si in momentele mele de tampenie majora, bucurie incredibila, melancolie si dor, mi-as fi dorit sa am manualul asta cu lucruri de care am nevoie. Am obosit sa le spun mereu, altora, de ce au nevoie, am obosit sa stiu ce altii au nevoie, pe cand eu uit aproape de fiecare data de lucrurile necesare mie..., dar poate ca am sa scriu odata un manual cu lucruri necesare :).
