Ce faci atunci cand esti dezamagit de oameni ?! Probabil ca si mine v-ati intrebat de nenumarate ori, insa poate voi ati gasit un raspuns sau sunteti mai capabili sa ignorati genul asta de moment. Am spus de foarte multe ori ca principala mea greseala care m-a costat si ma va costa intotdeauna este faptul ca tin foarte mult la oameni si ma apropii prea mult de ei,nu pot sa-i ignor si nu pot sa urasc atat de tare pe unii care ar merita cu prisosinta.
Este corect sau nu atunci cand in loc de respect, bun simt, simpatie, sinceritate si prietenie ti se raspunde in mod grosolan cu aroganta, lasitate, si nepasare ? Ce faci atunci cand prin prisma educatiei primite si a grilei de caracter iei omul de langa tine asa cum este, il respecti pentru ceea ce este si il apreciezi pentru ceea ce face, insa el este incapabil de a pastra aceleasi sentimente de stima impartasite de tine ! Este atat de greu sa-mi dau seama sa inteleg ce gandesc uneori cei din jurul meu, sau daca sunt in stare sa se gandeasca la cineva.
Stiu ca prapastia pare imensa, pentru ca dragostea nemarginita fata de oameni coincide uneori cu trairi revoltatoare de genul asta, stiu ca ma contrazic uneori, stiu ca si eu gresesc de multe ori si poate imi merit soarta, insa intr-o doza nesemnificativa consider, pentru ca eu sunt constient de ceea ce gandesc si mai ales stiu de ce este capabil sufletul meu.
Atunci care este scaparea, care este calea de mijloc, cum naiba sa fac sa nu ma mai intereseze atat de mult si sa nu ma mai fiu afectat de lasitatea si falsitatea celor la care tin si pe care de multe ori ii repect nemeritat de mult. Deja am inceput sa un gust amar fata de multi din jurul meu, din cauza naivitatii si inculturii sentimentale a unora dintre ei, deja ma simt tradat de toti, increderea mea este din ce in ce mai absenta in relatiile zilnice si in modul personal de viata. Cum sa fac sa ma detasez de cei ce imi inseala asteptarile, de persoanele care inca nu cunosc termenul de respect reciproc, de cei atat de egoisti si de orbi, de trufia celor care cauta sa-si satisfaca numai interesele si trairile personale.
In atfel de cazuri mai merita oare sa urmez cu sfintenie invataturile esentiale ale parintilor mei, care mi-au inoculat la loc de cinste in mintea mea, daruirea si aprecierea fata de oameni, mai merita oare sa ma rog si pentru cei din jurul meu sau sa mai fiu atat de altruist ?!
Raman de multe ori blocat psihic cand vad atata rautate, orgoliu, falsitate si nepasare in jurul meu, cand vad atata ignoranta generala, cand ii vad pe unii care intr-un exces cras de ipocrizie se joaca cu destinul celor din jurul lor, cum aplica ei sanctiuni si pedepse morale in virtutea unor principii diabolice, cum cred ei ca au drepturi asupra ta, cum cred ca te pot jigni si batjocori in orice imprejurare.
Si totusi… si acestia sunt oameni, valorile si moralitatea fiecaruia insa, sunt diferite, dat tot oameni sunt.
Insa voi intelege adevarul dupa ce il voi afla, pana atunci raman doar gandurile…si iarasi gandurile
