Bilant pentru o balanta :)

A mai trecut un an, si totusi, a trecut destul de repede, chiar daca uneori zilele treceau al naibii de greu...Una peste alta, a fost un an. Da ! Nu stiu ce fel de an a fost, poate unul destul de ciudat, dar sincer, nici nu ma mai intereseaza acum. Stiu doar ca a fost un an in care am invatat multe in cateva luni, am uitat si mai multe in cateva zile :)  Am dat o casa pe alta...Am...(eh !)... facut si lucruri care nu as fi vrut sa le fac vreodata... Am devenit marinar cu acte in regula... Mi-am luat lucruri...Mi-am schimbat garderoba... Mi-am luat si mobila :) Am ramas constant in sentimente si nu mi-am schimbat caracterul...  Am invatat ca uneori fericirea este ascunsa in lucruri destul de stupide, pentru altii. Am inventat limbaje noi, mi-am regasit prietenii si mi-am facut altii noi.
Am invatat niste chestii nu prea placute despre oameni, dar presupun ca nu trebuia sa fie 2011 ca sa invat asta ! Mi-a fost cald si frig si nu m-am mai plans de asta. Pe final de an, am invatat ca acasa e locul unde te simti bine si ca aproape nimic nu e vesnic.
Am organizat petreceri surpriza (ma rog, una, dar a fost frumoasa !). Am spart pahare, cani si farfurii. Am citit o gramada de carti si am vazut o gramada de filme, In 2011, mi-a fost dor, bineinteles, m-am indoit de deciziile luate si de cele neluate...Am fost la imax si la piata, la concerte, la petreceri, in cluburi, la biserica si in parc..si pe unde nu am mai fost :) si la cine si mai cine in casa. Am gatit si am dat foc la friptura (doar o data !). Am alunecat si am coborat pe curcubeul vietii mele de nenumarate ori... uneori m-a durut, alteori mi-a placut.
Si totusi...exista un capat al curbubeului unde as vrea sa ma aflu acum. Undeva unde sa se suspende timpul, sa se puna pauza, sa fie liber la imponderabilitate si imovabilitate. Exista acel capat al curcubeului si acesta, unde stiu cum e, unde am obosit de dorul constant de oameni si intamplari si unde ma doare mana de la dat paginile inapoi. Exista acest capat al curcubeului unde spiridusul, prietenul meu imaginar, a imbatranit...
Una peste alta am invatat si am facut multe multeeeee lucruri, unele din ele nici nu le mai tin minte acum sau nu le-am pomenit...mi-ar trebui 1 zi intreaga sa scriu despre ele, dar cel mai important este ca acum acestea fac parte din Mine
Am mai invatat, de asemenea, ca nimic nu este intamplator si ca totul se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample. Am invatat ca daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii, cateodata trebuie sa te ierti pe tine insuti. Am invatat ca in momentele cele mai sublime ale iubirii, nu trebuie sa minti niciodata si sa nu provoci dureri sufletesti. Am invatat sa sufar, am invatat sa plang...am invatat sa recunosc.
Asa ca acum pot sa dau foc la artificii, metaforic vorbind, dar asta nu am invatat acum, stiam dinainte... :)