De-ar fi...

De-ar fi sa-ti trec prin ganduri vantul

Si ca-ntr-o sita sa adune,

S-alunge tot ce te apasa...

Si sa-ti ramana doar gandurile bune.

De-ar fi sa-ti cern singuratatea

Si s-o topesc pentru vecie,

Sa-ti dau in schimb eternitatea

Pudrata cu melancolie.

De-ar fi s-aduc la tine cerul

Si tot pamantul langa tine,

Atunci poate o sa dezlegi misterul

Si o sa-ti fie mult mai bine.

De-ar fi sa te acopar cu iubire

Cu vorbe simple de alint

Sa-ti dau a stelelor sclipire

Sa-ti fie sufletul un cant.

De-ar fi s-atingi splendoarea regasirii

Sa simti ca esti numai lumina,

S-asculti izvorul nemuririi

Intregul sa-l aflam in noi.

Ploaia...

Si ploaia vine iar, c-asa e primavara,

E ultima-i zvacnire-n acest an,

Da-mi mana ta si fii cu mine, doamna,

Ne trece timpul... Vezi si tu... in van !

Sa ne plimbam prin ceruri cand e noapte

Inlantuiti de-al sortilor consemn,

Si uita-mi ce a fost, rostind in soapte

Al vietii de-nceput fi-mi iarasi un indemn.

Da-mi mana ta...

Tu poti sa-mi dai putere

Si, iar, in doi, si muntii sa-i urnim,

Sa fim eternul vietii prin mister.

Deschide-ti ochii, poti sa-mi vezi privirea

Cand ma renasti prin tine si-al tau gand,

Tu regasindu-ti rostul si menirea,

Iar eu un rost in adevar crezand.

Si ploaia vine iar, si vara e aici,

In noaptea noastra cerul ni-i deschis,

Prin rozul primaverii raul lumii pleaca,

Iar noi dam sens la ceea ce ni-i scris...

Ea...femeia

Femeia…. intotdeauna am zis ca femeia este sinonim pentru misticism. Ce poate fi mai frumos , decat un zambet  caligrafic, asternand cu precautie povestea sufletului, pe chipul ei ?

Da, e ea, asa cum am sculptat-o in suflet, mi-am intersectat privirea lasand un autograf  in ochii ei. Intotdeauna m-a dezarmat, am  urmat-o si in vis, acolo perfectiunea ei, era mai profunda. M-am transpus intr-un mod familial in gandurile ei dorind sa-i incrustez imaginea mea in amintiri, uneori am izbutit ! Am incercat sa-i citesc chipul fragil insa am ezitat sa-i descifrezi universul, un univers invelit in inocenta si plin de candoare. Ea e cea ce poseda o forţă fragmentata de sensibilitate, o descopar in fiecare zi. Mi-a ornamentat estetic sufletul, pe zi ce trece descopar sentimente altoite, precum trandafirul. Cu o privire devoratoare o admir tot mai mult, dezvalui  amprente fidele in gandurile ei si zambesc, ciudata e conceptia ei de viata, cel putin asa mi se pare mie, putin naiva si totusi puternica. Am reusit fara sa vreau  sa-i dezbrac zambetul, fiecare lacrima reliefa pe obrazul ei smboluri triste, dar si atunci o admiram. A rabdat si inteles nu doar odata impiedicandu-se de priviri destramate si de cuvinte necioplite, am fost acolo, alauri de ea. S-a  ridicat de fiecare dată mai echilibrata, mai puternica. Au ramas doar cicatrici, mascate gratios cum doar ea poate.  Am descoperit  o alta lume prin ochii ei mari si albastrii ca cerul, devenisem invincibil alaturi de ea. Nu reuseam sa o explorez pana la capat. Ca un manuscris nedescifrat ramane intiparita pentru totdeauna in sufletul meu , ea doar ea, femeia !