Cat de fad...cat de trist...cat de aiurea e sa scrii despre suflete pereche. NU, e gresit sa interpretezi totul stiintific. E gresit, pentru ca sentimentele sunt mult mai profunde, ele sunt cele care dau ratiune gandului la sufletul pereche.
Eu l-as caracteriza altfel:
La un moment dat, intalnesti o fata, iar atractia fata de ea devine treptat din ce in ce mai mare, la un moment dat esti sigur ca te-ai indragostit. Iti spui apoi ca e timpul sa o intalnesti. Te duci, o iei in brate, o saruti, o rasfeti si simti fiorul dragostei napadindu-te ca florile de vara intr-o gradina de rai. Dragostea devine puternica, curata si profunda. Ea se infiripeaza in inimile voastre creand o legatura ancestrala. Aici e momentul cand cele 2 suflete devin unul, devin unul puternic si profund. E momentul cand o ceri in casatorie. Ea zice da, iar dragostea ta depaseste orice limita a imaginatiei. Iti spui apoi ca oferind dragoste, primesti iubire... Asa e, dragostea porneste din suflet. Iubirea este sentimentul maxim al contopirii celor 2 suflete... care trepatat au devenit pereche.
Deci, sufletul pereche este al ei, si numai tu decizi daca contopirea este maxima.
Peste dragoste pot trece uneori nori negri, dar iubirea sufletului pereche ramane mereu acolo, nestirbita !
