joi, 20 octombrie 2011

Priceless...


Mi se cojeste sufletul.
Ca un mesteacan necajit, care nu-si mai gaseste locul in peisajul asta industrializat.
Cade bucata cu bucata
Si daca n-as avea mainile ocupate
Sa-mi scriu povestea,
Le-as aduna de pe jos si as face un colaj cu ele.
Ar fi frumos, desigur.
As deschide o expozitie si as da interviuri,
As fi felicitat si platit bine.
Merita oare sa-ti vinzi sufletul pentru asta ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu