As vrea sa fii cu mine-acum,
In nevazutul negrei nopţi
Sorbind tacerea impreuna
Sa dam iubirii noastre foc.
Prin intunericul potrivnic
Sa-ti mangai tandru nurii copti,
Fiori, si dor, si gand, si soapta,
Sa arda toate la un loc.
Din trupul tau mai alb ca luna,
Sa sorb licoarea de fior
Si cu priviri ocolitoare pe trupul tau sa ratacesc.
Din cate doruri ma-npresoara
Sa nu ramana nici-un dor,
Chiar daca negurile noptii te vor ascunde,
Eu te gasesc.
Pierduti in patima iubirii,
Striviti de-al bratelor cuprins,
Ratacitori spre alta lume,
Despovarati de ganduri... goi
Ascunsi in timpul care trece
Si care inca nu ne-a nins,
Din ceruri lacrima divina
Sa se prelinga peste noi…
Cu grija dorului tacut
Sa nu lasam nicicand sa piara
Iubirea... care arde acum…
Ascunsa-n focul nevazut.
Tristetea stransa-n locul ei
Daca-ar incepe sa ne doara,
Sa ne intoarcem in iubire
Si iarasi s-o luam de la-nceput
Atunci cand iei ceva de la inceput totul e parca mai dulce. Atunci cand reinvii o dragoste sau simple sentimente ies la iveala bunatatea, frumusetea sufletului si caldura inimii.
RăspundețiȘtergereIti doresc mult succes !
Ai foarte mare dreptate, eu pot sa-ti confirm asta. In ultimul timp m-am redescoprit, mi-a regasit vocatiile, setimentele si am inteles ca dragostea nu este un obiect, este o stare, un lucru divin, mangaiere catifelata vietii. Inseamna bucurie, pretuire si mai ales trirea intensa a tuturor sentimentelor care te reprzinta.
RăspundețiȘtergereImi doresc sa fiu asa mereu...
Multumesc.