Imi doream de mult sa-mi fac un blog. De fapt...mi-am dorit din totdeauna, dar nu am avut timp si rabdare. Pacat, nici nu va imaginati ce pacat.
Ciudat, candva mi-as fi facut 10 bloguri, dar la vremea aceea nu se putea. E ciudat cum omul se schimba, cum se transforma si devine ceva de nerecunoscut. Nu e bine, nu trebuie sa ne lasam prada cotitdianului, timpului si nepasarii. Acestea sunt elementele care duc la nefericire, elemente ce se strecoara in viata ta fara sa le vezi sau sa le simti.
La inceput eram un simplu om, care credea ca darul lui pe pamant este sa ajute pe altii si care intr-o zi nu-si dorea decat sa-si gaseasca sufletul pereche. Apoi cele trei elemente au intervenit in viata mea, stricand putin cate putin din armonia dragostei ce ma prinsese. Cu timpul mi-am pierdut increderea, mi-am pierdut vointa, mi-am pierdut dragostea. Si ce folos ?
Dar totusi, am invatat un lucru, cotidianul si timpul sunt elemente ce pot fi usor eliminate. Dar nepasarea doare. Am ranit un suflet adevarat, mi-am ranit jumatatea, aceasta este nepasarea ... NU va lasati prada nepasarii, nu chicotiti cu ea.
Ce sens au aceste cuvinte: inceputul si sfarsitul ? Ma gandesc mereu ce este incepautul ? sau ce este sfarsitul ? si concluzionez ca nu exista inceput si nici sfarsit. De ce , poate va intrebati ? Pentru ca inceputul poate fi al sfarsitului sau sfarsitul poate fi al inceputului. E ciudat, dar un sfarsit poate fi un inceput sau invers.
Dar sfarsitul fara de sfarsit exista doar daca iubim, traim, simtitm.
Nu trebuie sa ne lasam invinsi, trebuie sa spunem mereu, sfarsitul fara de sfarsit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu