Simti... simti o durere apasatoare, ai impresia ca daca s-ar mai adauga un singur gram de durere te-ai face bucati...mii de bucati. Iti simti sufletul imprastiat si simti ca nu te poti misca. Stai tintuit in pat, privirea iti cauta ratacita in gol...tot ce credeai pana acum despre durere si dezamagire a fost depasit.
Am invatat ca pe masura ce trecem prin viata, este inevitabil sa nu fim raniti de cineva din cand in cand, uneori crezand ca daca ne ranesc ii vom aprecia si ii vom iubi mai mult sau pur si simplu nerealizand ca prin atitudinea lor isi descalifica valorile morale.
Iti simti tamplele pulsand de parca o inima nemiloasa vrea sa-ti explodeze in creier.Cutitul infipt adanc in rana se rasuceste usor manuit parca de o mana sadica.Pumnii iti sunt atat de strinsi ca-ti sinti unghiile infipte adanc in carne. Mintea refuza sa realizeze. Si lacrimile refuza sa-ti curga. O lacrima, macar o lacrima de ti-ar uda pupila zgariata de ultimile imagini.Iti simti gustul propriului sange... si-ti simti durerea usturatoare a buzelor muscate salbatec. Doare, atat de rau si poate somnul adanc fara trezire ar fi suprema alinare. Dar nu vrei sa dormi. Nu vrei nici macar sa-ti atingi geana de geana pentru ca o arsura in plus ar fi prea mult. Iti auzi urletul in interior... dar in afara, linistea te sfideaza. Si continui sa strigi pana cand iti simti gatlejul rana vie si totusi ,nimeni nu te aude.
In jurul tau tacere absoluta. Ca-ntr-un sicriu de sticla... cand toti te cred mort si-si ling degetele murdare de ultima bucata de coliva... iar tu... ingrozitor de viu... vezi tot dar nu auzi nimic. Si racnetul ti se opreste in gat si te ineaca si te sufoca ...si simti ca nu mai ai putere....
Si atunci cedezi impotrivirii. Pumnii ti se desclesteaza usor...un fel de calm vecin cu moartea te cuprinde ...ca un giulgi cald..corpul isi ridica propria greutate ...si cutitul isi opreste scrasnita-si rotire...simti o palma racoroasa atingandu-ti obrazul trudit...si suvoiul nestavilit al lacrimilor binefacatoare iti inunda fata.
Cazi intr-un somn greu... si adanc fara vise... si ultimul gand inainte de a-ti lipi genele arzande este ca poate n-ai sa te mai trezesti niciodata. Dar iti pui mereu intrebari, aceleasi intrebari...eternele intrebari...
De ce oamenii pe care incerci sa-i apropii, se distanteaza ca si cum ar trebui sa se apere de cineva anume ?! De ce oare afectiunea si prietenia, atunci cand unii nu sunt pregatiti, sunt considerate sentimente bizare ?! De ce trebuie sa amanam ceva, pentru niciodata, cand ne putem bucura acum de acel ceva ? Bizar...
Si totusi... alta zi se naste... lumina cruda a diminetii isi ascute sulitele pe ochii tai si realitatea prezentului iti infinge un cui in creier. Te ridici si stii ca trebuie sa mergi mai departe.
Ai supravietuit primei nopti. Vei supravietui si celorlalte. Si te rogi la Dumnezeu sa ai puterea da a merge mai departe.
Daca esti norocos... pasul tau gaseste treapta urmatoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu