Amintiri neplacute
care te strang,
care iti sufoca visurile,
care te iau de mana si te scot din sarite
sunt, pentru mine,
plecarea, parasirea, abandonul, renuntarea.
Calatoriile pe care altii le fac departe de mine
si nu se mai intorc
mai ales cand mi-au promis, fara sa-i rog,
ca nu vor pleca nicicand.
Dar ei pleaca
si eu raman cu niste cioburi din cuvintele lor
care imi taie pielea,
carnea, oasele si amintirile
si care ma transforma, incet,
in statuie.
Si scrii despre pierderi in versuri,
ca sa le cioplesti cumva din tristete,
ca sa doara cumva mai putin,
ca dorul sa fie mai mic
ca tu sa nu te mai simti
un copil fara sfaturile de la tata.
Dar poezia nu e un plasture,
tu nu esti de fier
si te indoi sub plecari ca o salcie trista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu