Nu mai vreau...

Satul de minciuni, satul de fel si fel de aberatii, de oamenii care vor sa iasa in evidenta, de cei care cred ca pot schimba lumea si se rezuma doar la schimbul cuvintelor fara interes propriu…Satul de toti cei care cred in ceva ce nu exista si de cei care cred cu nonsalanta ca ceea ce detin, impropriu spus, au si dobandit, furandu-se sub ochii lor, satul de cei care promit si hranesc visele. Iritat de mincinosi si de prefacuti, de cei care se cred cu adevarat prieteni dar defapt sunt niste javre...scame pe care nici cu scoch-ul nu le poti indeparta. Mahnit de ceea ce se intampla in jurul meu, de lasii pe care ii zaresc in fiecare zi la metrou si le citesc cu tristete povestile amarate de pe buzele lor, mahnit de durerea ce se abate asupra celor care se mint si accepta sa traiasca in minciuna, totul devenind o roata mobila dintr-un lemn de stejar…Scarbit de cei care au vicii si se amagesc zi de zi cu tarie in suflet ca pot renunta, slabit de puterea de a-mi aranja gandurile si viata in asa fel incat sa-i exclud pe cei care imi dauneaza cu adevarat…Devin un las si am puterea sa ma mint si sa cred in ceva ce nu mai exista, ceea ce ma face sa imi acopar ochii, sa ma ascund si sa ma prefac ca nu mai exista nimic pe lumea asta, devenind iar un las si un mincinos, satul de vise si sperante, satul de frig…de cald…de tot….

Ma voi inchide intr-o cusca in care nimeni nu imi va intinde mana spre o alta directie…sau cel putin eu nu voi mai accepta sa cred in sperante…Cu totii suntem la fel…

P.S. Asta simt, asta gandesc in acest moment...niciodata nimic nu ma va mai face sa nu spun ceea ce gandesc