Aiurea...

Aiurea..., am inserat atat de multa gramatica in dragoste. Am uniformizat un sentiment fara sa-l exploram pana la capat, fara sa-i dam sansa sa exprime realitatea. Am trait cu atata pasiune un enunt emotiv, dar nu ne-am invatat sa-i marcam sfarsitul cu un punct frumos. Ne-am invatat sa apelam nepasatori la punctele de suspensie fiindca nu avem timp sa culegem cuvintele potrivite… Calculam cu atata precautie ecuatiile sentimentale dar in final cautam solutiile intr-un sistem emotional strain. Inseram in suflet cu atata minutiozitate pronumele "noi" ca mai apoi sa-l decupam atat de repede si de brutal... Aiurea !