Speranta ?

Motto: Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte!

Auzim adesea cand suntem tristi: ‘speranta moare ultima‘. Asa o fi oare ? Speranta nu este convingerea ca lucrurile vor lua o intorsatura buna, ci convingerea ca ceea ce faci are sens indiferent ce intorsatura iau lucrurile.

Ce ti-e si cu speranta asta ? Ce bine si usor ne-ar fi fara… aceasta autoamagire, modalitate de amanare a acceptarii unei situatii care nu ne convine, lucrul de care ne agatam cand se strang norii, credinta, motivatie … nu stiu, dar asta chiar ca moare ultima, nu moare nici sa vrei s-o ucizi si, chiar daca moare tot nu se preda. J

Cred ca fara ea am putea depasi si accepta mai usor niste situatii, dar uneori ne da si putere… ca ce chestie daca ai toate datele concrete si obiective impotriva unei situatii, tu tot speri ?

Eu unul as zice ‘speranta nu moare ultima - nu intotdeauna‘. Uneori, chiar adesea, ea, speranta, sau moare cu mult inaintea celor care au gazduit-o pentru o vreme sau o abandonam noi insine, asa, de buna voie. Stau si eu si ma gandesc: daca speranta ar fi fost ceva atat de bun, de ce a fost si ea indesata in cutia Pandorei, laolalta cu toate relele ? As zice ca nicidecum dintr-un motiv, altul decat faptul ca si ea, speranta, nu era cu nimic mai breaza decat celelalte: boala, durerea, frica, minciuna si alte alea, care mai de care.

Oricum, faptul ca i s-a trantit capacul in nas tocmai cand era sa iasa, se pare ca n-a fost de prea mare folos. Devreme ce o intalnim astazi la tot pasul inseamna ca, in cel din urma, trebuie sa se fi strecurat afara din cutie, prin vreo fisura…cine stie J