Sa lupti.
E ca un izvor ce nu seaca nicicand.
E ca mersul pe bicicleta.
Nu ai cum sa uiti sa lupti.
Poti, e adevarat, sa lupti in multe si diverse feluri, poate niciodata aceleasi, dar mecanismele primare, instinctuale care te indeamna sa lupti raman aceleasi.
N-ai cum sa te dezarmezi complet. Arma zace mereu undeva in umbra, oricat de prafuita, asteptand infrigurata stransoarea rece care inseamna razboi.
Sa lupti !
N-ai cum sa uiti. Chiar daca, uneori, ti-ai dori (oooh... inca cum) sa nu mai fie cazul sa lupti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu