Nu e nici ziua mea si nici Anul Nou...

...Si totusi a trecut un an ! Un an plin si cand zic plin...vreau sa spun plin... Un an in care am incheiat un capitol din viata si am inceput sa scriu la urmatorul...
Hm, ciudat, uneori aveam impresia ca timpul sta in loc si ca este dusmanul meu. Dar nu, timpul a zburat si a dus cu el toate amintirile dezanadejdile si dezamagirile... . Nu-nu, timpul nu a inghetat. Nu a stat pe loc. Privesc in urma si-mi amintesc cu nostalgie clipele de tristete dar si de bucurie prin care am trecut. Imi amintesc cu un zambet amar, de momentele care m-au maturizat. Uneori, as fi vrut sa raman copil pentru totdeauna. Poate asa, nu as mai fi aflat de ipocrizia care este in jur. Minciuna si falsitatea care ma pandeste pe dupa colt.
Dar nu regret. Sunt constient de anii ce ii am in urma. Pe care i-am lasat... dar… nu sunt constient de anii care imi stau in fata... asa ca... La Multi Ani, Bogdan !