M-am hotarat sa ma opresc aici... M-am hotarat sa nu mai scriu pe acest blog. Cand am inceput sa scriu, am facut-o pentru Ea, am vrut ca Ea sa inteleaga ce simt si ce gandesc... Am hotarat ca ceea ce simt, de acum inainte, sa tin pentru mine... Am hotarat ca e timpul sa invat si aceasta parte din viata: sa merg mai departe. Sau sa merg inante... Nu stiu ce inseamna nici una nici cealalta !...dar mi-e clar ca nu ma pot opri aici !
Indiferent ce-mi va rezerva viitorul, indiferent ce se va intampla... vreau sa stiti ca eu voi ramane acelasi... acesta care m-ati cunoscut aici. Incerc sa merg inainte... Incerc sa merg mai departe... Incerc sa trec peste suferinta... Incerc sa privesc viata zambind.
Mi-as dori sa fiu cel mai fericit om din univers, dar se pare ca acest lucru a devenit imposibil acum... Iubiti-va viata, zambiti, imbratisati-i pe cei de langa voi si respectati-i.
Impartiti si daruiti totul fara asteptati nimic inapoi.
Acest lucru ne face diferiti.
Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti !
Va multumesc pentru sustinere, va multumesc pentru aprecieri, va multumesc pentru tot !
Ramaneti cu bine...
Bogdan B.
======================================
Si-un ultim gand...si-un ultim vers...
Fara titlu...
Iubire-am adunat
Si multa suferinta,
Trecut-au ani cu
Ne-intelese asteptari,
Dar este trist ca totusi
Sunt firava ta fiinta
Ce cauta iubirea,
Din sincere chemari.
Nu port o vina
Ca astept cu disperare
Sa vina sentimenul,
Din vesnicul eter.
E tot ce mi-a ramas
Si chiar ma doare tare,
Cand vad ca-n jurul meu
E totul efemer.
Eu am pierdut iubirea,
acolo, intr-o iarna,
A aparut din vise
Ce nu aveau contur.
Dorinta a fost un cantec
Ce avea sa para,
Un sentiment sublim
Si vesnic pur.
Iertare pentru vise,
Iertare pentru ganduri,
Nu te intreb in noapte,
De ce-ai tacut subit.
Cand lacrima a scris
Doar randuri..randuri
Si ti-a lasat un vers,
Un semn ca te-am iubit.
Am constatat un lucru,
Iubirea nu te cheama,
In universuri tandre
Ea sigur are-un scop,
Te-nalta-n nemurire,
Si ploua..ploua-ntruna
La tine las un strop.
Sunt ingerul din noapte,
Sunt doar o amintire,
Sunt versul dintre lacrimi,
Sunt cel ce l-ai pierdut
Offff!!! Sa sti ca desi nu am mai postat comentarii (erau oricum de prisos) citeam aproape zilnic povestea ta de dragoste. Acum regret enorm sa aud ca nu vei mai scrie. Cand ajungeam la servici abia asteptam sa deschid calculatorul si sa iti citesc poemele sau gandurile.
RăspundețiȘtergereCe sa spun? Simt ca am pierdut un prieten! Imi pare rau ca nu te-am cunoscut. :( Desi parca te cunosc de o viata!
Esti un om deosebit cu un suflet gigantic.
As vrea sa-i transmit sotiei tale Alina (daca am inteles bine) atat:
Barbatii buni si adevarati nu ne cad din cer, ce ne sunt daruiti de catre Dumnezeu. Te invidiez pentru asta!
Mi-as fi dorit sa va cunosc pe amandoi. Sa sti ca am plans aproape la fiecare poezie de a ta sau cand iti citeam si reciteam trairile (cum iti place tie sa le spui). Dar vreau sa sti ca am citit impreuna cu sotul meu multe dintre trairile tale pe care si le-a insusit si care au reusit sa-i inspire bunatate si lui.
Iti multumesc pentru ca existi, iti multumesc pentru ca mi-ai salvat si mie casnicia.
Esti un om deosebit, respectele mele si a colegelor mele, respecte multe si din partea unor prieteni si mai ales prietene :)
Dumnezeu sa-ti linisteasca sufletul si sa-ti dea fericirea pe care o meriti mai mult decat oricine!
Natalia Drumea - Iasi
Sunt de acord cu Natalia!!! O sa ne lipseasca ceea ce scrii tu asa frumos, ceea ce simti tu atat de profund.
RăspundețiȘtergereFie ca visele tale sa prinda contur, iar fata pentru care suferi sa inteleaga ce poate pierde!!!
Pacat, incepusem sa ma obisnuiesc sa-ti citesc blogul... Esti un tip tare, intr-adevar!
RăspundețiȘtergereNu voi uita niciodata ceea ce ai scris tu legat de ceea ce ne face diferiti! Ai atata dreptate...
Fie ca viata sa-ti zambeasca mereu, o meriti din plin!
Daniel Postolache