Era noros afara. Nori peste tot. Parca urmau sa inghita lumea toata. Parca ceva din noi se rupea si se arunca in nori, facandu-i si mai alunecosi, si mai negri, si mai amenintatori.
Si cu toti norii din lumea asta mare, ea se simtea expusa cerului si spera ca asa e. Undeva, daca exista asa ceva, cerul ala ascundea un secret care era doar al ei. O discutie purtata doar de ei, intr-o lumina fada. Si mii de sfaturi de om mare pe care ea abia acum incepe sa le priceapa. Undeva, in cerul ala atat de ascuns de nori, se ascunde o imbratisare de care are atata nevoie, se ascunde un sfat care trebuie sa fie auzit, se ascund povesti ce trebuiau spuse, doruri multe, regrete si o sticla de vin.
Povestea trebuia sa aiba doua personaje. Are mai multe... Toti cei care au fost candva cu ei, intre ei si au reusit sa vada ceea ce ea abia acum vede, abia acum crede, au ramas prin norii aia mari, pufosi si permanenti. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu